Radioterapia ca tratament curativ al cancerului de prostată
Cancerul de prostată este de cele mai multe ori o boală cu evoluție lentă, diagnosticată prin PSA, tușeu rectal, RMN multiparametric și biopsie. Când tumora este limitată la prostată sau la țesuturile imediat vecine, radioterapia externă poate vindeca boala: doza administrată zilnic, timp de câteva săptămâni, distruge celulele tumorale, iar țesuturile sănătoase din jur se refac între ședințe. Este potrivită la orice vârstă, inclusiv celor cu afecțiuni cardiace sau pulmonare care fac operația mai riscantă. În formele cu risc foarte scăzut, supravegherea activă poate fi o alternativă; decizia se ia împreună cu urologul și oncologul medical, în comisia multidisciplinară.
Radioterapie externă versus prostatectomie: cum se decide
Pentru cancerul localizat, radioterapia și prostatectomia radicală sunt opțiuni curative echivalente ca intenție; diferă prin modul de desfășurare și prin profilul efectelor secundare. Operația presupune anestezie, spitalizare și recuperare, cu risc de incontinență urinară și disfuncție erectilă imediat după intervenție; radioterapia se face ambulatoriu, fără anestezie, iar efectele ei apar treptat și privesc mai ales tractul urinar și rectul.
La consult cântărim împreună vârsta, starea generală, volumul prostatei, simptomele urinare existente, preferințele tale și eventuala terapie hormonală. Nu există un răspuns universal valabil: îți prezentăm avantajele și limitele fiecărei căi, astfel încât alegerea să fie informată și a ta, iar urologul rămâne parte din echipă indiferent de decizie.
Grupele de risc și asocierea cu terapia hormonală
Cancerul de prostată localizat se împarte în grupe de risc — scăzut, intermediar și înalt — după valoarea PSA, scorul Gleason (grupa de grad) și extensia tumorii la RMN și la tușeu. Grupa de risc stabilește ce iradiem (doar prostata sau și veziculele seminale, uneori ganglionii pelvini) și dacă asociem terapia hormonală. Deprivarea androgenică scade testosteronul care alimentează celulele tumorale și face radioterapia mai eficientă: în riscul intermediar durează de regulă câteva luni, iar în riscul înalt poate continua până la 2–3 ani. Începe de obicei înaintea radioterapiei și este urmărită împreună cu oncologul medical sau cu urologul.
Hipofracționare și SBRT: 5, 20 sau 39 de ședințe
Prostata răspunde bine la fracții mai mari decât cele clasice, motiv pentru care schemele s-au scurtat. Schema convențională presupune 37–39 de ședințe zilnice, pe parcursul a aproximativ opt săptămâni. Hipofracționarea moderată — de regulă 20 de ședințe în patru săptămâni — a devenit standardul pentru majoritatea pacienților, cu eficacitate și toleranță comparabile.
Radioterapia stereotaxică (SBRT) concentrează tratamentul în 5 ședințe, la o zi sau două distanță, cu doze mari per fracție și margini foarte strânse. Este o opțiune pentru pacienți selecționați, cu prostată de volum moderat și fără simptome urinare importante. Alegerea schemei depinde de grupa de risc, de anatomie și de tratamentele asociate; ți-o explicăm la consult.
IMRT/VMAT ghidat imagistic: protejarea rectului și a vezicii
Rectul este lipit de fața posterioară a prostatei, vezica stă deasupra ei, iar uretra o străbate. Tehnica VMAT modelează doza după forma prostatei, cu scădere abruptă spre rect și vezică, ceea ce permite doze curative cu efecte secundare mai reduse decât în tehnicile clasice; planul este calculat în sistemul Elekta Monaco și verificat dozimetric înainte de prima ședință. Pentru că prostata se deplasează cu câțiva milimetri de la o zi la alta, fiecare ședință începe cu o imagine CBCT pe acceleratorul Elekta Versa HD; masa robotizată HexaPOD evo corectează poziția, iar iradierea durează apoi doar câteva minute.
Pregătirea zilnică: vezică plină, rect gol
Consecvența pregătirii contează la fel de mult ca tehnica. Vezica plină împinge intestinul subțire în afara câmpului și ține prostata într-o poziție stabilă, iar rectul gol o împiedică să se deplaseze înainte. Rutina — golirea vezicii, apoi o cantitate fixă de apă băută la un interval stabilit înainte de ședință — se învață la simularea CT și se repetă identic la fiecare tratament.
- 01Scaun regulat; la nevoie, un laxativ ușor sau o dietă săracă în alimente care produc gaze.
- 02Evită cafeaua în exces și băuturile carbogazoase înainte de ședință.
- 03Anunță-ne dacă ai dificultăți la urinare sau constipație — ajustăm împreună pregătirea.
Efecte secundare urinare, intestinale, sexuale; radioterapia după prostatectomie
În timpul tratamentului și în primele săptămâni după, poți urina mai des, inclusiv noaptea, cu senzație de urgență sau usturime; la nivelul rectului pot apărea scaune mai frecvente, moi, uneori cu mucus sau mici sângerări. Aceste reacții sunt de regulă ușoare, se tratează medicamentos și se remit în câteva săptămâni. Disfuncția erectilă poate apărea treptat, în timp, mai ales în asociere cu terapia hormonală.
După prostatectomie, radioterapia se recomandă când PSA rămâne detectabil sau începe să crească (radioterapie de salvare) ori, la pacienți selecționați, imediat după operație, în prezența marginilor pozitive sau a extensiei extracapsulare (radioterapie adjuvantă). Se iradiază loja prostatică, uneori și ganglionii pelvini, în 33–35 de ședințe sau într-o schemă mai scurtă, cu aceleași reguli de pregătire.