Radioterapie pentru cancerul pulmonar în Iași

Există două mari tipuri de cancer pulmonar, tratate diferit: cel non-microcelular, mai frecvent, și cel microcelular, mai agresiv, dar foarte sensibil la radiații. Alegerea tratamentului pornește de la tipul histologic, de la stadiul stabilit prin CT și PET-CT și de la funcția ta respiratorie. Iradierea poate fi tratament unic, se poate asocia cu chimioterapia sau poate completa o operație, când analiza piesei arată margini pozitive ori ganglioni mediastinali afectați.

Când boala este extinsă, iradierea rămâne cea mai rapidă cale de a controla un simptom: oprește o hemoptizie, redeschide o bronșie îngustată, calmează durerea din peretele toracic — în scheme scurte, de la o ședință până la zece. Indicația se discută de fiecare dată în comisie, iar planul îți este explicat înainte de a începe.

Pentru o tumoră mică, fără ganglioni afectați, operația rămâne prima opțiune. Când funcția pulmonară este scăzută, când există boli cardiace asociate sau când refuzi intervenția, radioterapia stereotaxică (SBRT) devine o alternativă curativă: doze foarte mari, concentrate strict pe leziune, de regulă în 3–5 ședințe, la una sau două zile distanță. Tumorile aflate lângă bronhiile mari, esofag sau vasele centrale se tratează mai prudent, în 8–10 ședințe. Se face ambulatoriu, fără anestezie și fără incizie.

În stadiul III, tumora a depășit plămânul sau a prins ganglionii mediastinali, dar boala este încă limitată la torace. Standardul este radioterapia administrată simultan cu chimioterapia pe bază de platină, pentru că cele două se potențează reciproc; schema obișnuită cuprinde 30–33 de ședințe zilnice, aproximativ șase săptămâni. Când starea generală nu permite asocierea, cele două se administrează pe rând. Iradiem tumora și ganglionii cu captare la PET-CT, nu întreg mediastinul, iar planificarea IMRT/VMAT ne ajută să scădem doza la plămânul sănătos, la esofag, la inimă și la măduva spinării. După încheierea tratamentului, oncologul medical poate continua cu imunoterapie de consolidare.

Cancerul microcelular răspunde repede la radiații, dar are tendința de a reveni. În boala limitată la un hemitorace, iradierea începe devreme, în primele cicluri de chimioterapie, o dată pe zi, timp de câteva săptămâni, sau de două ori pe zi, cu minimum șase ore între ședințe. În boala extinsă, iradierea toracică se discută după răspunsul la tratamentul sistemic. Pentru că acest tip de cancer dă frecvent metastaze cerebrale, la pacienții care au răspuns bine se poate recomanda iradierea craniană profilactică: de obicei 10 ședințe pe creierul aparent sănătos. Beneficiul se cântărește față de efectele asupra memoriei; alternativa, urmărirea prin RMN cerebral, o discutăm la consult.

O tumoră pulmonară se deplasează odată cu respirația, uneori mai mult de un centimetru între inspir și expir. De aceea simularea se face pe CT-ul Siemens SOMATOM în mod 4D-CT: imaginile acoperă tot ciclul respirator, iar din ele construim volumul care cuprinde toate pozițiile tumorii. Poziția, cu brațele deasupra capului pe un suport dedicat, se reproduce identic la fiecare ședință.

Planul, calculat în sistemul Elekta Monaco, este verificat dozimetric înaintea primei ședințe. În sală, o tomografie CBCT făcută pe acceleratorul Elekta Versa HD arată unde se află tumora în ziua respectivă, masa robotizată HexaPOD evo corectează poziția pe șase direcții, iar ghidarea optică de suprafață C-RAD Catalyst⁺ urmărește respirația fără radiație suplimentară.

Cancerul pulmonar dă des metastaze la creier și la os. Pentru puține leziuni cerebrale, radiochirurgia le tratează într-o singură ședință, cruțând restul creierului; când sunt numeroase, rămâne iradierea întregului creier, în 5 sau 10 ședințe. La os, o ședință unică sau cinci ședințe reduc durerea în una–trei săptămâni și consolidează zona. Compresiunea medulară — durere de spate cu slăbiciune în picioare sau tulburări de continență — este o urgență: sună-ne imediat.

Cel mai frecvent efect al iradierii toracice este esofagita: din a doua sau a treia săptămână poate apărea usturime la înghițit ori senzația că mâncarea coboară greu, mai ales când se asociază chimioterapia. Se ameliorează cu alimente moi și reci, cu protectoare de mucoasă și cu medicația prescrisă la vizita săptămânală, apoi dispare la câteva săptămâni după ultima ședință. Oboseala se instalează treptat și ține uneori o lună sau două.

Pneumonita de iradiere apare mai târziu, de regulă între o lună și șase luni după tratament: tuse seacă, respirație mai grea, uneori febră mică. Răspunde bine la cortizon dacă este recunoscută devreme, așa că orice tuse nouă merită anunțată. Renunțarea la fumat înainte și în timpul radioterapiei reduce aceste reacții și ajută vindecarea.