Radioterapie pentru cancerul de sân în Iași

Radioterapia se recomandă aproape întotdeauna după operația conservatoare (sectorectomie, tumorectomie), pentru că sânul păstrat poate conține celule tumorale microscopice. După mastectomie, este indicată atunci când tumora a fost mare, când au fost afectați ganglionii axilari sau când marginile de rezecție au fost apropiate — situații în care riscul de recidivă locală este mai mare.

Există și indicații mai rar întâlnite: radioterapia preoperatorie, tratamentul carcinomului ductal in situ după operație conservatoare, sau radioterapia paliativă a metastazelor osoase și cerebrale în boala avansată. Decizia se ia în comisia multidisciplinară, pe baza rezultatului histopatologic, a stadiului și a tratamentelor sistemice planificate (chimioterapie, hormonoterapie, terapii țintite).

După operația conservatoare, volumul iradiat este întregul sân restant, uneori doar o parte a lui (iradiere parțială) în cazurile cu risc foarte scăzut. După mastectomie, se iradiază peretele toracic — pielea și țesuturile de sub cicatrice — inclusiv atunci când sânul a fost reconstruit, cu adaptarea tehnicii la implant sau la lamboul folosit.

În ambele situații, atunci când ganglionii axilari au fost afectați, volumul poate cuprinde și stațiile ganglionare regionale: axila, fosa supraclaviculară și, uneori, ganglionii mamari interni de lângă stern. Extinderea volumului crește complexitatea planului și face mai importante tehnicile de protecție a plămânului și a inimii.

„Boost”-ul este o doză suplimentară administrată strict pe zona din care a fost scoasă tumora, marcată de chirurg cu clipuri metalice. Reduce și mai mult riscul de recidivă locală și se recomandă mai ales pacientelor tinere sau cu factori de risc histologici. Poate fi livrat la finalul tratamentului, în câteva ședințe suplimentare, sau simultan cu iradierea sânului (boost integrat).

Iradierea ganglionilor regionali se planifică individual, cu atenție la plexul brahial și la vârful plămânului. La Iași folosim de regulă tehnica VMAT sau câmpuri combinate fotoni–electroni pentru a obține o acoperire omogenă a ganglionilor mamari interni, fără să creștem doza la inimă și la plămân.

Schema clasică de 25 de ședințe (5 săptămâni) a fost înlocuită în majoritatea cazurilor de scheme hipofracționate, în care doza totală este ușor mai mică, dar administrată în fracții mai mari: 15–16 ședințe pe parcursul a trei săptămâni. Studiile mari care au comparat cele două abordări au arătat rezultate echivalente în controlul bolii, cu efecte cosmetice și secundare cel puțin la fel de bune.

Pentru paciente selecționate — sân întreg, fără iradierea ganglionilor — există și schema de 5 ședințe pe parcursul unei săptămâni. Alegerea între aceste variante depinde de volumul de tratat, de reconstrucție și de tratamentele asociate; explicăm la consult motivele pentru care recomandăm o schemă sau alta.

La sânul stâng, inima se află imediat sub peretele toracic, la câțiva milimetri de volumul iradiat. Tehnica retenției inspiratorii profunde (DIBH) folosește o observație simplă: la inspir adânc, plămânii se umplu, iar inima coboară și se depărtează de sân. Iradiind doar în această poziție, doza la inimă și la artera coronară stângă anterioară scade considerabil.

Înainte de simulare faci câteva sesiuni de antrenament respirator; la simularea CT și la fiecare ședință, sistemul de monitorizare a suprafeței Catalyst⁺ urmărește poziția toracelui și permite fasciculului să pornească doar când respirația este în intervalul stabilit. Majoritatea pacientelor învață tehnica repede și o descriu ca fiind ușor de menținut.

În funcție de anatomia ta și de volumele de tratat, planul poate folosi câmpuri tangențiale cu intensitate modulată (field-in-field), IMRT sau VMAT — mai ales când sunt incluși ganglionii mamari interni sau când sânul are un volum mare. Obiectivul este o doză omogenă în tot sânul, fără „puncte fierbinți” care cresc reacția pielii.

Poziția este verificată zilnic prin ghidare imagistică (IGRT) și, în timpul iradierii, prin ghidarea de suprafață (SGRT) cu Catalyst⁺, care nu adaugă radiații suplimentare. Pentru leziunile superficiale sau pentru boost-ul pe cicatrice se pot folosi fascicule de electroni.

Cele mai frecvente reacții sunt înroșirea și sensibilitatea pielii sânului, asemănătoare unei arsuri solare, care apar treptat din a doua–a treia săptămână și dispar în câteva săptămâni după terminarea tratamentului. Oboseala moderată este obișnuită; durerea sau umflarea sânului sunt de obicei ușoare. Pe termen lung pot rămâne o ușoară modificare a texturii sau a culorii pielii și, rar, o îngroșare a țesutului.

Recomandăm spălarea blândă cu apă călduță și săpun neutru, evitarea frecării și a soarelui direct pe zona tratată, îmbrăcăminte lejeră din bumbac și cremele emoliente indicate la vizita săptămânală. Marea majoritate a pacientelor își continuă activitatea zilnică și, adesea, serviciul; ședințele durează câteva minute și sunt programate la aceeași oră în fiecare zi lucrătoare.